Magellan si Black Beauty pe carari de munte

Pe 18 august scapam de drumurile asfaltate ale urbei si evadam la munte, in sfarsit. Cativa dintre prietenii nostrii de la clubul Viva Sport au organizat o tura de bicicleala prin Bucegi de la care bineinteles nu puteam lipsi. Asa ca ne-am unit fortele cu varul meu Bogdan cu care mai facusem cateva ture lungi si am luat drumul Sinaiei. Din pura curiozitate, am ales sa vedem cum se prezinta proaspat inaugurata autostrada spre Brasov, pardon centura Ploiestiului. Am ales varianta soseaua Andronache peste faimosul pod deja, care traverseaza soseaua de centura spre Stefanesti, realizare inginereasca magistrala un produs de inspiratie autohtona marca "merge si asa", care a dat de mai multi ani nastere unui nou trend: "headbangers delight".
Dictionar de termeni: headbangers delight - varianta romaneasca a stilului "headbanging" (da din cap in ritmul muzicii) inspirat de fanii muzicii hard rock adaptat la realitatea traficului autohton ce se poate descrie prin....da cu capul in volan de incantare ca strabati drumurile patriei.
Dupa ce scapam de podul cu pricina apare ingineria aia de intrare cu noduri si sensuri giratorii care seamana cu un joc de pinball si care culmineaza spre incantarea tuturor soferilor cu ingustarea brusca si fara nici o avertizare a carosabilului de la doua benzi la una singura. Trecand prin acest spatiu este in firescul lucrurilor sa faci schimb de amabilitati si vorbe dulci cu cel care se afla pe banda de langa tine. In fine, intram intr-un final pe autostrada si admiram mareata realizare. Mentionez ca daca doriti sa va bucurati de mersul pe acest tronson este recomandat sa nu consumati lichide in exces sau sa aveti o buna coordonare a muschilor din regiunea pelviana si abdominala, altfel riscati sa va creasca tensiunea pana ajungeti la faimoasa statie de benzina de la iesirea de pe centura Ploiesti. Dupa plimbarea pe noua autostrada si simpaticul DN1, pe care l-am parcurs snur fara sa ne oprim in coada de masini de la intrarea in Comarnic ajungem la punctul de intalnire de la saua Dichiu din Bucegi pe la ora 10.15.
Aici zarva mare, masini, biciclisti, emotii, pregatirile pentru traseu erau in toi. Dupa toate verificarile de rigoare pornim la vale spre cabana Bolboci pe drumul forestier bucurandu-ne atat de coborare cat si de valurile de praf ridicate de masinile grabitilor soferi care doreau sa apuce loc de parcare in vale cat mai aproape, cat mai aproape....
Am simtit imediat lipsa ratrapelor cu care ma obisnuisem sa merg si experimentam senzatia neplacuta de nesiguranta pe care o ai la coborarile in viteza cand iti zboara piciorul din pedala. Pana la cabana Padina drumul a fost foarte placut cu portiuni pe care alternau urcarile si coborarile scurte plus privelistea minunata pe care o ofera lacul Bolboci si Cheile Tatarului dar si nelipsitul praf in ochi de la masinile care treceau intruna pe langa noi. Odata ajunsi pe platoul din zona Padina privelistea turistului chefliu insetat de natura si aer curat,  liniste si relaxare ne-a bucurat inimile. La tot pasul vedeai masini parcate frumos pe iarba cat mai aproape de zonele de ospat, unele chiar pe deal in sus la limita padurii ca sa fie autovehiculul la umbra sa nu cumva sa se strice la soare, mai stii poate ii sare vopseaua ! Unii chiar reusisera sa le strecoare printre copaci...intr-un mod foarte ingenios !!
De aici am inteles de ce ne aflam noi ca natie in situatia in care ne aflam....am inteles cum determinarea romanului de a-si depasi limitele (n.r. a se citi limitele prostiei) este fantastica, indarjirea si perseverenta fiind colosale, romanul nostru urmarindu-si asiduu scopul propus. Priveam uimit si ma gandeam ca la cat de determinat este romanul, cred ca ar merge cu masina si pe Luna daca ar s-ar putea.
O prezenta simpatica au fost si masinile de teren care mugeau ca o cireada intreaga de vaci in delir, pline ochi de turisti veseli in trening-uri si slapi care plateau intre 200 si 300 de lei pentru o plimbare din Sinaia pana la Padina si retur. Soferii priceputi si zelosi care doreau bineinteles sa ofere clientilor servicii de calitate pentru o plimbare de neuitat prin muntii Bucegi, forjau masinile si se intreceau de zor cu copacii de pe merginea drumului spre deliciul pasagerilor. In fine, intamplari obisnuite pentru plaiurile mioritice....


View Saua Dichiu - Pestera (retur) in a larger map

Totusi la intoarcere am avut parte si de liniste, varianta de intoarcere de la Padina fiind foarte inspirat aleasa,  drumul nou care ocoleste lacul Bolboci pe partea opusa, fiind blocat din start cu bolovani mari ne-a scapat de masini, zgomot si praf. Unde mai pui ca are o urcare zradava dupa care urmeaza doar coborari in serpentine numai bune sa-ti pompezi adrenalina.
In plus in punctul de altitudine maxima a drumului exista un loc cu o panorama superba (vezi foto).

In saua Dichiu am ajuns spre seara pe inserat si am savurat in sfarsit linistea muntelui, de data asta pe bune.
Varul Bogdan a testat coborarea de la 1700 metri pana la Cabana Cuibul Dorului (900 metri) si mi-s spus dupa ca merita din plin. Drept urmare am planuit o noua iesire si pentru weekend-ul urmator in acelasi loc, de data asta ca baietii.