In sfarsit dupa luni de frig si ploaie, cer intunecat si zapada, a venit primavara si primul weekend cu vreme suficient de frumoasa pentru o tura cu bicicleta. Pe 9 martie ma echipez si pornesc la drum. Incercand sa aleg un traseu, diferit fata de cele obisnuite am lasat bicicleta sa mearga pe unde i-a venit ei. Asadar, am intrat pe soseaua Colentina, la Obor, am facut stanga pe bulevardul Ghica si in continuare pe soseaua Petricani catre Pipera. La bariera imi vine ideea sa inspectez zona autostradei A3, mai exact acea portiune dintre soseaua de centura si punctul de intrare in Bucuresti. Am facut dreapta pe camp chiar pe langa calea ferata hotarat sa ajung in zona mai sus mentionata, si sa vad daca exista ceva...orice, un marcaj, un panou, ceva. De unde, doar gunoaie cat vedeai cu ochii. Traversez calea ferata si ajung la primul lac acolo unde ar trebui sa existe un pod, nimic, mai departe pe partea cealalta a lacului, iar nimic. Era clar ca in acea zona nu se intamplase ceva care sa aduca cu vreo lucrare de vreun fel. Ocolesc lacul si intru pe strada care face legatura intre Pipera si soseaua Andronache. De acolo surpriza, fata de anul trecut au aparut urme care atesta clar trecerea prin zona a unui drum lat cu pretentii de autostrada. A aparut terasamentul si ce sa vezi, in zare se lucreaza la podul peste centura. Uauu !! Semne bune.
Mai jos este o imagine din zona cu pricina, pe campul din Pipera.
Cat am pedalat pe camp pana la soseaua de centura nu am zarit urma de utilaj sau vreun alt semn ca acolo s-ar derula vreo lucrare de constructii. Singura dovada de acest fel era podul care traverseaza soseaua mai sus mentionata si un paznic care foarte plin de zel m-a indrumat catre iesirea din zona de constructii pe motiv ca nu este permis accesul. Multumit totusi sa constat ca dupa inaugurarea A3, ceva s-a mai clintit cat de cat, si suntem cu cativa centimentri mai aproape de visul autostrazii spre munte, am facut stanga pe centura si am intrat din nou in Pipera pe langa padurea Baneasa.
A doua zi, duminica ma perpeleam prin casa de dorinta unei alte ture. Dupa pranz nu am mai rezistat si am iesit, de data asta cu o alta destinatie in minte, padurea Cernica. Am pedalat spre autostrada A2, spre mare, am facut stanga pe drumul intre tarlale si am iesit la parcul Pantelimon care a fost o surpriza placuta. Reamenajat si curat poate fi un popas simpatic in drum spre Cernica, de altfel ofera o priveliste foarte frumoasa spre lac si spre nou construita zona de vile de dupa fostul hotel Lebada pana spre fabrica de paine Titan.
Padurea Cernica este o alternativa faina de biciclit in weekend la iarba verde atunci cand nu ai cum sa ajungi pe la munte. A fost o tura in viteza si in forta care mi-a aratat ca nu mi-am pierdut antrenamentul peste iarna.
Pana la urmatoarea tura de weekend sper sa nu mai treaca mult timp, mai ales ca vremea parca ne tot joaca feste.
