A doua participare cu
sperante mari si obiective indraznete. Vreme foarte buna si atmosfera
foarte antrenanta la start, muzica, lume multa, aproape dublu fata de
2011 ca numar de concurenti (2140 de inscrisi) si multa nerabdare. Toate au contribuit la emotiile pe care le-am avut chiar si dupa
startul competitiei...
Am pornit din plutonul
primilor 200 de participanti dar foarte curand am fost depasit de
foarte multi care trageau de parca nu ar mai fi fost ziua de maine. E
drept ca odata ce reusesti sa te desprinzi din marea masa de la
inceput si intri in padure ai sanse sa te mentii destul de usor
pentru ca prin Baneasa nu prea este loc de depasire. Asa s-a si
intamplat, dupa terminarea portiunii late a drumului forestier, mi-am
mentinut pozitia pana la trecerea peste soseaua de centura. Totusi
stresul acumulat prin padure unde multi ar fi vrut sa treaca peste
tine daca se putea si tipau cat ii tineau plamanii ca sa le faci loc,
m-a consumat destul de mult, parca m-as fi aflat in traficul auto
bucurestean cu multi soferi agresivi si disperati. Dupa ce am intrat
pe poteca de pe langa Philip Morris am inceput sa trag dar picioarele
parca nu mai voiau sa ma mai asculte.
Prima lectie: alimenteaza-te bine inainte de competitie, nu porni pe stomacul gol !
Prima lectie: alimenteaza-te bine inainte de competitie, nu porni pe stomacul gol !
Am mers destul de bine pana
cand am intrat pe drumul din spatele aeroportului Otopeni. Acolo...vant din fata puternic, pamant foarte uscat si plin de urme
de atv care faceau inaintarea sa fie foarte dificila, cel putin
pentru mine si tonusul pe care il simteam din ce in ce mai slab. Pana
la drumul asfaltat dintre Balotesti si Tunari deja ma depasisera
aproape 40 de oameni si imi devenea din ce in ce mai clar ca
pierdusem clar sansa de a mai concura pentru Best 100. Ma gandeam ca
o sa mai recuperez totusi din diferenta pe urmatoarea portiune de
plat, ceee ce s-a si intamplat dar nu satisfacator intrucat iar am
avut vant din fata si urme de atv-uri.
Lectia numarul 2: adapteaza cauciucurile la conditiile de pe traseu !
Lectia numarul 2: adapteaza cauciucurile la conditiile de pe traseu !
Nu am oprit la punctul de
alimentare de la Palatul Ghica gandindu-ma ca voi opri la cel de-al
doilea de la capatul comunei Balotesti. Prin zona de pe marginea
lacului am reusit sa merg destul de bine si mi-a mai venit inima la
loc mai ales ca incepusem sa ma simt si fizic mai bine si nu mai
simteam oboseala foarte mare. Dar...in portiunea de case de langa
iesirea din padurea Balotesti, pe stanga un muncitor mi-a dat o veste
dureroasa, numarand participantii cand am trecut prin fata lui am
auzit cifra 240....A fost lovitura de gratie, era clar ca primii 200
erau intangibili, judecand dupa starea pe care o aveam si tonusul
scazut. Asa incat am hotarat sa nu opresc nici la al doilea punct de
alimentare.
Dupa cea mai lunga portiune
de drum forestier drept si portiunea de coborare spre lac, ajung la
al treilea si ultimul punct de alimentare, unde opresc 5 minute
pentru ca eram prea deshidratat, simteam nevoia de dulce. Macar o
mica pauza meritam pentru ca pana atunci trasesem aproape 40 de km ca
un disperat.
Pe drum ratrapele pe care le
montasem cu o zi inainte mi-au cam dat de furca la toate micile
opriri inerente de pe traseu si per general au contribuit datorita
intarzierii cu care reuseam sa pedalez din nou sa pierd in total
aproape 40 de pozitii in clasament.
Lectia numarul 3: vrei
performanta, foloseste SPD-ul !
Si ca lucrurile sa fie
complete, tot din cauza ratrapelor si a unei greseli pe care am
facut-o la negocierea unei urme adanci de tractor am tras o tranta
zdravana.
Am terminat cursa pe locul
298, din pacate dupa prietenul triatlonist....In schimb am avut
multumirea ca mi-am atins target-ul de timp de 3 ore parcurgand
traseul in 2 ore si 44 de minute.
Experienta m-a invatat
destul despre ce inseamna pregatirea de cursa mai ales in cazul in
care exista o miza mare.
Atmosfera excelenta,
organizarea la fel, BRAVO NOMAD !
