Duminica 06 Mai ies la antrenament in
aceeasi formula cu triatlonistul si cu Vali, alaturandu-ni-se de data
asta si sotia primului, Nicoleta. Vreme superba, elan debordant,
bicicletele gata de tura, traseul perfect uscat, conditiile ideale
pentru plimbare.
Traseul Primei Evadari are
55 de km, porneste de la Academia de Politie de la Baneasa strabate
padurea dupa care continua pe campiile din spatele aeroportului
Otopeni pana in Caciulati la Palatul Ghica, ocoleste lacul intra in
padure si o tine tot asa cu mici exceptii pana la finalul celor 55 de
km in padurea Snagov la complexul Astoria.
Prima parte a traseului, la
Baneasa mergem usurel ca de incalzire, trecem peste soseaua de
centura si incepe distractia, 20 km/h...25 km/h...30km/h...o placere
de care in 2011 nu am avut parte la "Batalia de la Mocirloasa"! Acest
nume i-a fost atribuit celei de-a 3 a editii a Evadarii datorita
groaznicei experiente cu noroiul format in urma ploilor ce au
precedat competitia, fapt care a facut traseul aproape impracticabil.
Probabil doar primi 50 de concurenti care au pornit de la start au
reusit sa parcurga tot traseul pe bicicleta, restul s-au luptat la
greu cu noroaiele si foarte multi au abandonat pe traseu. Pentru mine
provocarea a fost atat fizica cat mai ales psihica, sa ma iau la
tranta cu mocirla si sa imping la bicicleta mai mult de trei sferturi
din traseu fiind nevoit sa curat extrem de des rotile ca sa descarc
noroiul, care parca voia cu incapatanare sa ajunga si el la finish.
Dar asta fusese cu un an
inainte, acum situatia era excelenta vremea fiind perfecta pentru
bicicleala in viteza. Revenind la traseul de recunoastere dupa ce
trecem de Palatul Ghica si ocolim lacul Vali ne anunta ca i-a expirat
biletul de ordine si trebuie sa ajunga acasa, astfel incat continuam
traseul in formula de 3.
Cand mai aveam vreo 5 km
pana la final, intr-o zona de camp deschis ma lansez intr-un sprint
si dupa vreo 200 de metri trec pe langa mine cu mare viteza doi
baieti super echipati pe biciclete de ciclocross, ma iau dupa ei si
reusesc sa tin trena asta pana cand intram din nou in padure pe o
poteca foarte denivelata, acolo lucrurile s-au schimbat brusc,
oamenii parca mergeau pe vehicule cu perna de aer si nu intelegeam
cum puteau sa mearga atat de rapid pe drumul acela atat de denivelat,
in conditiile in care eu cu mtb-ul nu reuseam asta ? E drept ca
baietii erau oricum super antrenati !
In fine, dupa 5 ore ajungem
la complexul Astoria din Snagov facem o pauza binemeritata, eu si
Nicoleta ramanem acolo iar triatlonistul pleaca inapoi in Bucuresti
ca sa aduca masina.
Pana la urma am ales sa ma
intorc tot pe bicicleta si am avut parte de un traseu foarte frumos,
prin Snagov, Ghermanesti apoi am facut stanga si am intrat in padure
din nou pe marcajul primei evadari. E bine ca simtul de orientare a
functionat extrem de bine desi nu aveam in dotare gps astfel incat am
intrat pe traseu exact acolo unde imi propusesem. Dupa ce am iesit
din padure in Balotesti am continuat doar pe sosea in viteza si am
ajuns intr-un timp record in Colentina la palatul Ghica. Am fost
placut surprins sa constat cand am ajuns, ca din Snagov pana acasa in
Dristor am facut doar 2 ore si jumatate.
Per total tura de
recunoastere cred ca a insumat aproximativ 120 de km.
A fost o placere sa parcurg
acest traseu frumos in viteza si mi-am propus ca la concurs sa ies in
primii 100, sa fac traseul in mai putin de 3 ore si sa il intrec pe
triatlonist.
Mai este o saptamana pana la
ziua competitiei !
